Fibromul uterin

cea mai frecventă formațiune tumorală necanceroasă apărută la femei

 Cunoscut și sub denumirea de miom,  fibromiom sau leiomiom,  fibromul uterin are în componența  sa fibre musculare netede, țesut conjunctiv și  vase de sânge.

Ce este fibromul uterin?

  • este o tumoră necanceroasă care se dezvoltă din peretele muscular al uterului;
  • este cea mai frecventă tumoră benignă și afectează mai mult de jumătate dintre femei;
  • poate să apară la orice vârstă în perioada menstrual activă, dar incidența maximă este în premenopauză;
  • macroscopic, fibroamele se prezintă ca tumori rotunde unice sau frecvent multiple, alb-sidefii, de consistență fermă, cu dimensiuni variate, de la câțiva milimetri până la tumori voluminoase sau gigante care ocupă cea mai mare parte a abdomenului;
  • microscopic fibromul uterin este constituit în proporții variabile din fibre musculare netede, țesut conjunctiv și vase de sânge; periferic prezintă o capsulă conjunctivă – aspect foarte important din punct de vedere chirurgical atunci când se dorește efectuarea unei intervenții conservatoare –  miomectomia, deoarece permite o enucleere ușoară a fibromului.

Cum se clasifică fibroamele uterine?

  • Fibroamele corporeale – sunt cele mai frecvente fibroame uterine; sunt localizate la nivelul corpului uterin. Se pot dezvolta în grosimea peretelui uterin – fibroame intramurale, către cavitatea uterină – fibroame submucoase sau în afară uterului – fibroame subseroase.
  • Fibroamele cervicale sau cervicoistmice – sunt rare în practica medicală și, mai ales dacă sunt voluminoase, predispun la complicații iar abordul lor chirurgical poate fi mai dificil;
  • Fibroamele intraligamentare – dezvoltate complet în afara uterului, lateral, sau cele ovariene –  dezvoltate la nivelul ovarelor,  sunt mai rare în practica medicală.
Fibrom uterin

* Piesă chirurgicală de histerectomie totală din colecția dr. Jumuga (operatori dr. Jumuga Cristian/ dr. Jumuga Gabriela) în care se poate observa un fibrom voluminos localizat la nivelul colului uterin; este prezent de asemenea un fibrom de dimensiuni mai mici la nivelul corpului uterin.

Ce factori de risc se asociază cu fibromul uterin?

  • Greutatea în exces – persoanele cu index de masă corporală crescut (supraponderale sau cu obezitate)  au risc mai mare să dezvolte fibroame uterine datorită producției excesive de hormoni estrogeni (la nivelul țesutului adipos se realizează conversia androgenilor la estrogeni);
  • Predispoziția familială – riscul de a dezvolta fibrom uterin este mai mare dacă în cadrul familiei există și alte persoane diagnosticate cu fibroame uterine (mamă, soră, bunică); acest fapt se explică probabil prin prezența unor diferențe genetice cu privire la producția hormonală sau de metabolism;
  • Sindromul ovarelor micropolichistice – este cea mai frecventă tulburare endocrină a femeii tinere caracterizată prin anovultație cronică cu hiperestrogenism secundar; se asociază mai frecvent cu obezitate, acnee, infertilitate, adenocarcinom endometrial;
  • Menarha precoce– apariția  primei menstruatii la o vârstă foarte fragedă crește perioada de expunere la estrogeni și astfel crește și riscul de apariție a fibroamelor uterine;
  • Menopauza tardivă – instalarea menopauzei după 55 ani  presupune o expunere prelungită la estrogeni cu risc mai mare de apariție a fibroamelor  dar și a cancerului uterin;
  • Prezența mai multor nașteri în antecedentesau administrarea de contraceptive orale se pare că scade riscul de apariție a fibroamelor uterine.

Cum evoluează fibromul uterin?

Fibroamele uterine sunt formațiuni tumorale hormonodependente (estrogen/ progesteron – sensibile).

  • de aceea ele apar și se dezvoltă în perioada reproductivă;
  • în plus, chiar fibroamele, spre deosebire de mușchiul uterin normal,  contribuie la crearea unui mediu hiperestrogenic care susține propria dezvoltare printr-o densitate mai mare de receptori estrogenici dar și prin modificări enzimatice care contribuie la o producție în exces de estrogeni;
  • au tendința să crească mai rapid în perioada sarcinii;
  • involuează după instalarea menopauzei.

Odată apărut, fibromul uterin are tendința să crească progresiv

  • în general creșterea este lentă;
  • curba de creștere a fibroamelor uterine nu este însă uniformă;
  • pot exista perioade lungi în care fibroamele stagnează sau cresc foarte puțin;
  • alteori fibroamele cresc foarte rapid iar acest lucru, în anumite condiții, poate ridica suspiciunea malignizării (transformării canceroase);
  • fibromul uterin poate fi unic; deseori se întâmplă însă ca, ulterior, pe lângă fibromul cunoscut inițial, să apară în cascadă și alte fibroame cu propriul ritm de evoluție – mai lent sau mai rapid;
  • până la instalarea menopauzei orice femeie se poate confrunta cu apariția unuia sau a mai multor fibroame uterine care pot rămâne asimptomatice sau pot crea complicații; după instalarea menopauzei uzual nu apar noi fibroame iar cele existente au tendința să involueze;
  • cu cât fibroamele uterine apar mai precoce – adică la paciente foarte tinere – cu atât impactul lor poate fi mai semnificativ; de asemenea cu cât sunt mai numeroase, mai voluminoase, cu ritm de evoluție accelerat, cu atât probabilitatea apariției complicațiilor este mai mare;
  • uneori creșterea fibroamelor este impresionantă ocupând variabil cavitatea abdominală – este vorba despre fibroamele gigante.

Fibromul uterin asimptomatic

  • marea majoritate a pacientelor pe care le diagnosticăm cu fibrom sau fibroame uterine sunt asimptomatice. În general sunt fibroame de dimensiuni mici-medii, localizate la nivelul corpului uterin, cu tendința de dezvoltare subseroasă (adică în afară uterului);
  • multe dintre paciente sunt și vor rămâne asimptomatice pe tot parcursul vieții;
  • chiar dacă la momentul diagnosticului sunt asimptomatice, o proporție importantă dintre paciente, în timp, vor deveni   simptomatice; pot fi simptome discrete pe care pacientele nici nu le iau în calcul sau le atribuie alte explicații (menstre care devin ușor mai abundente sau mai lungi, menstre ceva mai dureroase, jenă/presiune la nivelul abdomenului inferior, urinări ceva mai frecvente, etc) ; alteori simptomatologia este zgomotoasă sau apar o serie de complicații.

Fibroamele uterine simptomatice

Chiar dacă multe dintre fibroame sunt inițial asimptomatice, în timp, multe vor deveni manifeste clinic. Cele mai predispuse cazuri la apariția simptomatologiei sau a complicațiilor sunt:

  • fibroamele uterine localizate submucos – sunt fibroame care chiar la dimensiuni foarte mici pot crea complicații hemoragice;
  • fibroamele localizate la nivelul colului uterin – sunt fibroame mai rare dar pot crea complicații compresive la nivelul organelor adiacente;
  • fibroamele multiple – chiar dacă nu au dimensiuni foarte mari efectul global de distorsiune asupra uterului poate duce la apariția simptomelor;
  • fibroamele voluminoase – cu cât un fibrom este mai mare cu atât șansa de a deveni simptomatic crește;
  • fibroamele cu ritm de creștere susținut, persistent – la monitorizarea în dinamică constatăm uneori că un fibrom cunoscut are un ritm de evoluție foarte rapid;
  • fibroamele apărute la paciente foarte tinere – sunt fibroame cu potențial evolutiv îndelungat până la momentul instalării menopauzei și astfel cu șanse mari de a deveni simptomatice în timp;
  • fibroamele asociate cu sarcina – datorită excesului hormonal fibroamele pot crește foarte rapid în sarcina și pot deveni simptomatice.

Ce simptome se asociază cu fibromul uterin?

  • menoragii – menstruații abundente, prelungite; uneori pot determina anemie secundară;
  • metroragii/ menometroragii – apariția sângerărilor în afara perioadei menstruale sau dezorganizarea completă a menstruațiilor (pacienta prezintă sângerări vaginale anormale persistente, aproape permanente);
  • dismenoree secundară – pacientele constată că menstruațiile au devenit foarte dureroase sau mai dureroase decât erau anterior;
  • dispareunie – apariția durerii la contact sexual;
  • senzația de presiune pelvină sau abdominală – este în general cazul fibroamelor voluminoase;
  • durerea pelvină sau pelviabdominală – se asociază în general cu fibroamele mari, cu fibroamele uterine subseroase pediculate care se torsionează, cu fibroamele localizate submucos (în cavitatea uterină), în cazul fibroamelor cervicale sau la pacientele gravide cu fibroame rapid evolutive și necroză secundară;
  • tulburări urinare – fibroamele uterine pot genera prin compresie vezicală urinări frecvente (polakiurie); mai rar pot comprima ureterele generând dilatația căilor urinare de tip hidronefroză și infecții urinare secundare;
  • tulburări de tranzit intestinal – senzație de balonare, constipație cronică;
  • mărirea de volum a abdomenului – în cazul fibroamelor voluminoase sau gigante, mărirea abdomenului poate fi impresionantă (asemănător cu modificarea abdomenului gravidei aflată la termen).

Fibromul uterin în sarcină

Asocierea fibroamelor uterine cu sarcina este foarte frecventă în practica medicală; deseori prezența acestora nu influențează evoluția normală a sarcinii; alteori pacientele pot deveni simptomatice sau pot prezenta  o serie de complicații.

  • fibroamele au un ritm susținut de creștere pe parcursul sarcinii; pot suferi fenomene de necroză cu dureri abdominale importante;
  • pot genera avort – adică pierderea sarcinii;
  • cresc riscul de naștere prematură – naștere înainte de termen cu riscuri pentru făt;
  • fibroamele localizate cervicoistmic, așa numitele fibroame praevia, pot să interfere cu travaliul normal ; astfel pot să împiedice nașterea pe cale vaginală obligând la efectuarea cezarienei;
  • pot să crească riscul de hemoragii în perioada imediată după naștere – hemoragii în postpartum.

Fibromul și infertilitatea

Fibroamele uterine localizate submucos (predominant la nivelul cavității uterine) dar și cele intramurale care deformează parțial cavitatea uterină scad șansele obținerii unei sarcini.

  • fibroamele pot obstrua ostium-urile tubare împiedicând fecundația
  • pot distorsiona cavitatea uterină și endometrul împiedicând implantația;
  • pot afecta vascularizația normală a endometrului și pot crea un mediu inflamator la acest nivel ceea ce înseamnă condiții improprii pentru implantare;
  • numeroase studii au arătat o rată crescută de sarcini după practicarea miomectomiei (excizia fibromului).

Fibroamele uterine submucoase

Sunt acele fibroame care se dezvoltă la nivelul peretelui uterin imediat sub mucoasa endometrială și care se localizează complet sau parțial în interiorul cavității uterine.

  • sunt cele mai predispuse la complicații;
  • devin simptomatice chiar și la dimensiuni foarte mici;
  • asociază frecvent sângerări uterine anormale;
  • uneori determină complicații hemoragice cu caracter de urgență;
  • generează dureri abdominale, dismenoree;
  • se asociază frecvent cu infertilitate sau cu avort;
  • pot fi abordate minim invaziv, endoscopic.

Fibromul uterin și menopauza

Fibroamele sunt tumori hormonodependente care apar în perioada reproductivă și au tendința să involueze după instalarea menopauzei.

  • este neobișnuită apariția unui fibrom la o pacientă aflată în menopauză; în aceste cazuri trebuie să fim foarte atenți la diagnosticul diferențial (în realitate poate fi vorba despre un sarcom – adică o tumoră canceroasă);
  • nu este uzual ca un fibrom uterin cunoscut să evolueze în menopauză; deși nu este obligatoriu trebuie să luăm în calcul și posibilitatea malignizării;
  • metroragiile în climax (apariția sângerărilor vaginalela o pacientă aflată în perioada de menopauză) reprezintă un semnal de alarmă semnificativ și sunt rareori explicate prin prezența fibroamelor uterine.

Fibromul uterin cu creștere rapidă

În practica medicală, urmărind pacientele diagnosticate deja cu fibrom uterin, constatăm uneori că unul dintre fibroamele cunoscute are un ritm de creștere rapid și susținut la evaluări succesive. Acest fapt este important de cunoscut deoarece:

  • foarte probabil pacienta va deveni simptomatică în scurt timp sau simptomatologia deja existentă se va agrava;
  • în mod particular la pacientele fără nașteri (nulipare) monitorizarea atentă permite identificarea momentului optim pentru a practica miomectomia (înainte că fibromul să deformeze complet cavitatea uterină făcând dificilă sau imposibilă efectuarea operației conservatoare mai ales prin abord chirurgical minim invaziv);
  • în anumite cazuri, în funcție de simptomatologie sau de aspectul imagistic, mai ales la pacientele aflate în menopauză, trebuie să luăm în calcul și posibilitatea malignizării.

Asocierea fibrom – cancer uterin

Nu întotdeauna este ușor diagnosticul diferențial fibrom – cancer (sarcom uterin).

  • din punctul de vedere al frecvenței, în mod evident, fibromul este mult mai des întâlnit decât sarcomul uterin; astfel, în practică medicală, o formațiune uterină pe care o diagnosticăm clinic/ecografic, mai ales la o pacientă tânăra sau asimptomatică, este foarte probabil un fibrom uterin; pe de altă parte o formațiune imagistic suspectă, mai ales la o pacientă simptomatică în menopauză ar putea fi în realitate o tumoră canceroasă;
  • un fibrom cunoscut care își schimbă comportamentul – crește rapid, asociază metroragii, imagistic capătă elemente de suspiciune, mai ales în menopauză – ar trebui să ridice suspiciunea malignizării; se consideră că riscul unui fibrom cunoscut de a se transformă canceros este totuși mic.;
  • asocierea fibromului uterin cu anumite  tumori canceroase ale aparatului genital este relativ frecventă în practica medicală; de aceea trebuie să fim atenți și să luăm în calcul faptul că  unele simptome  pe care le atribuim aparent unui fibrom uterin evident  pot fi generate de fapt nu de acesta ci de o patologie canceroasă asociată: adenocarcinomul endometrial sau de cancerul ovarian.

Ce complicații determină fibromul uterin?

Deși majoritatea fibroamelor uterine sunt asimptomatice sau asociază simptome ușoare, sunt cazuri în care apar o serie de complicații, unele cu caracter de urgență.

  • hemoragii persistente, cronice;
  • hemoragie masivă cu caracter acut, de urgență;
  • anemie secundară uneori severă care necesită corecție prin transfuzie;
  • torsionare în cazul fibroamelor pediculate cu dureri abdominală acute intense;
  • necroză cu dureri intense, inclusiv în timpul sarcinii;
  • prolapsul unui fibrom pediculat submucos se poate asocia de asemenea cu dureri foarte mari;
  • tulburări urinare cu polakiurie, retenție acută urinară, hidronefroză, dureri lombare sau infecții urinare;
  • tulburări digestive cu constipație cronică;
  • infertilitate;
  • avort spontan;
  • naștere prematură;
  • poate interfera cu nașterea naturală;
  • malignizare – în special în menopauză

Cum se diagnostichează fibromul uterin?

De cele mai multe ori diagnosticul de fibrom uterin se realizează la paciente asimptomatice care se prezintă la o evaluare ginecologică de rutină sau din alte motive medicale; alteori pacientele ajung la medicul ginecolog acuzând sângerări vaginale anormale, dureri abdominale, tulburări urinare sau de tranzit intestinal, etc.

Examenul clinic ginecologic

  • Inspecția și palparea abdomenului poate depista o formațiune pelvină cu extensie către abdomen (atunci când fibroamele au dimensiuni mari);
  • Examenul cu valvele – permite explorarea colului uterin, posibile fibroame localizate cervical sau prolabate prin canalul endocervical; permite de asemenea să aprecieze amploarea unei hemoragii atunci când există; de asemenea permite prelevarea analizelor locale;
  • Tactul vaginal – depistează uzual un uter cu dimensiuni mărite, cu contur neregulat, boselat, dur, uneori sensibil, cu mobilitate redusă.

Ecografia pelvină transvaginală sau transabdominală

  • este cea mai importantă explorare imagistică;
  • ecografia este o metodă accesibilă, lipsită de efecte secundare;
  • permite caracterizarea fiecărei formațiuni uterine în parte (localizare, dimensiuni, vascularizație) fiind metoda uzuală cu ajutorul căreia monitorizăm fibroamele uterine;
  • în plus permite aprecierea cavității uterine, a ovarelor, a pelvisului și a abdomenului;
  • poate fi repetată frecvent în dinamică dacă este cazul, fără efecte secundare;
Ecografie fibrom uterin
  • alte explorări imagistice – RMN, tomografie computerizată, etc – sunt mai rar indicate; ele pot fi utile în special în cazurile cu fibroame voluminoase, atunci când explorarea ecografică este insuficientă datorită condițiilor de vizibilitate redusă, în cazurile în care se impune diagnosticul diferențial cu tumorile canceroase uterine, etc.

Analizele  uzuale de laborator

Nu au un rol în diagnosticul propriu-zis  al fibromului ci pentru a aprecia severitatea anemiei secundare atunci când există (hemogramă, sideremie) sau pentru pregătirea preoperatorie (atunci când se impune o intervenție chirurgicală).

Testul Papanicolaou sau colposcopia – pot fi utile în evaluarea patologiei asociate fibromului uterin.

Histeroscopia

Este o metodă minim invazivă endoscopică care permite aprecierea canalului cervical, cavitatea uterină, aspectul mucoasei endometriale, permite diagnosticarea fibroamelor uterine submucoase (inclusiv biopsie) sau chiar excizia fibroamelor intracavitare (miomectomie histeroscopică).

Histeroscopia este indicată în special atunci când suspectăm imagistic prezența unui fibrom uterin dezvoltat submucos sau pentru a explora cavitatea uterină atunci când există sângerări anormale – menoragii, metroragii.

Biopsia  endometrială

Deseori pacientele cu fibrom uterin prezintă sângerări anormale. În aceste cazuri este necesară biopsia endometrială pentru a exclude patologia asociată endometrială – hiperplazia endometrială, polipii endometriali sau adenocarcinomul endometrial. Se poate realiza prin chiuretaj uterin sau, ideal, prin histeroscopie.

Tratamentul nechirurgical în fibromul uterin

Multe dintre fibroamele uterine sunt asimptomatice sau generează simptomatologie minoră astfel încât nu este necesar niciun tratament. În aceste cazuri poate fi suficientă monitorizarea – adică vizitele periodice la medicul ginecolog.

Alteori fibroamele uterine generează o serie de simptome care afectează calitatea vieții, determina complicații, interferă cu apariția sau evoluția normală a unei sarcini, etc. În asemenea cazuri se impune adoptarea unei conduite terapeutice.

Sunt mai multe categorii de măsuri terapeutice cu eficiență mai mare sau mai mică pe care le putem utiliza la pacientele diagnosticate cu fibroame simptomatice:

Tratamentul medicamentos

  • urmărește fie doar reducerea simptomatologiei fie diminuarea în dimensiuni a fibroamelor și secundar amelioararea simptomatologiei;
  • se pot utiliza antiinflamatoare nesteroidiene, progestative (pe cale orală, injectabil sau cu eliberare locală sub formă de DIU (dispozitive intrauterine)), contraceptive orale, anumiți hormoni androgeni, agoniști sau antagoniști de Gn-Rh, antiprogesteronice;
  • nu există tratamente medicamentoase care să ducă la dispariția fibroamelor uterine;
  • are în general indicații limitate, eficientă frecvent redusă;
  • deseori este grevat de efecte secundare multiple;
  • uneori poate fi utilizat în pregătirea intervenției chirurgicale.

Embolizarea arterelor uterine

Este o procedura angiografică prin care se blochează fluxul sangvin la nivelul arterelor uterine astfel încât generează ischemie și necroză; este o opțiune pentru pacientele simptomatice candidate pentru intervenție chirurgicală.

Este o procedură care se adresează simptomelor asociate cu fibromul uterin; nu determina “dispariția” fibroamelor uterine (acest lucru fiind posibil doar chirurgical) ci poate determina o reducere dimensională a fibroamelor și a simptomelor asociate.

Nu se indică la pacientele aflate în perioada fertilă care își doresc o sarcină pentru că, pe de o parte,  nu poate rezolva problema fibromului sau a fibroamelor la această categorie de paciente (ele vor rămâne în continuare pe loc probabil la dimensiuni ceva mai mici astfel încât efectul local mecanic va persista), iar pe de altă parte, există riscuri asociate sarcinilor viitoare. La aceste paciente varianta optimă este miomectomia – îndepărtarea chirurgicală a fibromului sau a fibroamelor.

Ce complicații au fost descrise la pacientele însărcinate la care s-a efectuat anterior embolizare?

  • risc crescut de avort;
  • naștere prematură;
  • restricție de creștere intrauterină (copii cu greutate mică/ suferință fetală intrauterină);
  • distocii de prezentatie;
  • naștere prin operație cezariană;
  • hemoragii postpartum – pierderi mari de sânge după naștere.

Poate fi o opțiune doar pentru cazuri selectate: paciente cu uter polifibromatos și simptomatologie asociată care nu își mai doresc sarcini și care sunt candidate pentru histerectomie (intervenție chirurgicală de îndepărtare a uterului).

  • și la aceste paciente standardul terapeutic este tot intervenția chirurgicală, singura variantă care garantează “rezolvarea” problemei;
  • indiferent de metodă terapeutică aleasă pacienta trebuie evaluată complet de către medicul ginecolog – consult ginecologicexamen Babeș-Papanicolaou, ex secreție vaginală, testare cervicală pentru Chlamydia, ecografie transvaginală / transabdominală; în cazul sângerărilor anormale este obligatorie biopsia endometriala;
  • procedura necesită spitalizare 1-2 zile (practic similar cu intervențiile chirurgicale minim invazive pe cale histeroscopică sau laparoscopică;
  • în următoarele 2 – 7 zile postembolizare pacientele acuză dureri semnificative la nivelul pelvisului,  greață, vărsături, indispoziție, subfebrilitate;
  • embolizarea nu este eficientă în toate cazurile, uneori trebuie repetată; în multe cazuri postembolizare este necesară intervenția chirurgicală pentru tratamentul definitiv al fibroamelor uterine;
  • Spre deosebire de intervenția chirurgicală, embolizarea nu permite diagnosticul de precizie al fibromului uterin (adică examenul anatomopatologic); în unele cazuri, în realitate, formațiunea uterină despre care se crede inițial că este un fibrom uterin în realitate este un sarcom (adică o tumoră canceroasă) iar embolizarea evident eșuează; uneori se încearcă repetarea embolizarii care din nou eșuează,  pentru ca în  final să se intervină chirurgical ocazie cu care se precizează de fapt diagnosticul corect.

Terapia cu ultrasunete focalizate sub ghidaj imagistic RMN

Este o metodă care focusează energia ultrasunetelor determinând supraîncălzirea și necroza fibroamelor; este o metodă rar utilizată în practica medicală având o serie de contraindicații iar eficiența în timp pare să fie limitată.

Tratamentul chirurgical în fibromul uterin

Tratamentul chirurgical  RĂMÂNE TRATAMENTUL DE BAZĂ pentru pacientele diagnosticate cu fibroame uterine simptomatice sau complicate;

deși există o serie de variante terapeutice non-chirurgicale mai mult sau mai puțin eficiente, în majoritatea cazurilor cu fibroame uterine voluminoase, simptomatice,  asociate cu infertilitate sau la paciente care doresc sarcini va fi necesară intervenția chirurgicală,  fiind practic singură varianta  terapeutică care îndepărtează cauza simptomatologiei/ complicațiilor.

Operație fibrom uterin

Când se indică intervenția chirurgicală în cazul fibromului uterin?

  • la pacientele simptomatice – este tratamentul standard;
  • în cazurile în care variantele de tratament nonchirurgicale nu au dat rezultate;
  • la pacientele cu complicații (hemoragii, tulburări micționale, etc);
  • la pacientele cu infertilitate;
  • la pacientelecare au avut pierderi de sarcini;
  • în cazul fibroamelor cu localizare particulară – submucoase sau pediculate;
  • în cazul fibroamelor rapid evolutive.

Miomectomie versus histerectomie. Minim invaziv sau clasic?

Fiecare caz în parte este unic; conduita medicală trebuie individualizată pentru fiecare pacientă în parte ținând cont de particularitățile cazului, astfel încât să putem alege împreună cea mai potrivită opțiune terapeutică.

La unele paciente este mai potrivită miomectomia (excizia fibromului sau a fibroamelor) în timp ce la alte paciente este indicată histerectomia (îndepărtarea chirurgicală a fibroamelor împreună cu uterul) care poate fi realizată pe cale laparoscopică sau clasică.

De asemenea calea de abord chirurgical poate fi diferită: la unele paciente poate fi indicată calea minim invazivă – histeroscopie sau laparoscopie – în timp ce la alte paciente este necesară chirurgia abdominală deschisă.

Cum alegem cea mai potrivită intervenție chirurgicală?

În primul rând este necesară evaluarea completă a cazului astfel încât să stabilim:

  • numărul, dimensiunea și localizarea fibroamelor;
  • riscul ca un “fibrom” să fie în realitate un leiomiosarcom (adică o tumoră canceroasă); evaluările preoperatorii nu pot diferenția cu certitudine un fibrom uterin de un sarcom;
  • dacă există sau nu patologie ginecologică asociată (leziuni ale colului uterin, formațiuni ovariene, etc);
  • dacă există afecțiuni medicale asociate.

Este important istoricul obstetrical al pacientei:

  • dacă există nașteri – pe cale vaginală sau prin cezariană;
  • dacă pacienta își dorește sarcini.

Nu în ultimul rând trebuie să ținem cont de:

  • vârstă pacientei;
  • dorința pacientei;
  • prezența altor intervenții chirurgicale în antecedente.

Costuri aproximative intervenții chirurgicale

Miomectomie pe cale abdominală deschisă

Miomectomie uterină pe cale abdominală deschisă – 5350 Lei
Anestezie generală – 1000 Lei
Consult preanestezic – 200 Lei
Examen histopatologic mare – 650 Lei
Spitalizare terapie intensivă – 1250 Lei
Spitalizare rezervă – 800 X 2 zile – 1600 Lei

Total – 10050 Lei

Miomectomie prin histeroscopie

Miomectomie uterină prin histeroscopie – 4900 Lei
Anestezie generală – 500 Lei
Consult preanestezic – 200 Lei
Examen histopatologic mare – 650 Lei
Spitalizare terapie intensivă – 1250 Lei

Total – 7500 Lei

Miomectomie prin laparoscopie

Miomectomie uterină prin laparoscopie – 5900 Lei
Anestezie generală – 1000 Lei
Consult preanestezic – 200 Lei
Examen histopatologic mare – 650 Lei
Spitalizare terapie intensivă – 1250 Lei
Spitalizare rezervă – 800 X 2 zile – 1600 Lei

Total – 10600 Lei

Histerectomie totală abdominală

Histerectomie totală cu anexectomie unilaterală / bilaterală pe cale abdominală – 5850 Lei
Anestezie generală – 1000 Lei
Consult preanestezic – 200 Lei
Examen histopatologic mare – 650 Lei
Spitalizare terapie intensivă – 1250 Lei
Spitalizare rezervă – 800 X 2 zile – 1600 Lei

Total – 10550 Lei

Histerectomie totală laparoscopică

Histerectomie totală cu anexectomie unilaterală / bilaterală pe cale laparoscopică – 7700 Lei
Anestezie generală – 1500 Lei
Consult preanestezic – 200 Lei
Examen histopatologic mare – 650 Lei
Spitalizare terapie intensivă – 1250 Lei
Spitalizare rezervă – 800 X 2 zile – 1600 Lei

Total – 12900 Lei

Săli de operație ultramoderne

Rezerve spitalizare